LUNA LUI GERAR
Provocarea minunată @Traditie
si gastronomie romaneasca inițiată de Gina Bradea, mai
bine zis:http://pofta-buna.com/traditie-si-gastronomie-romaneasca-2/ ce
ne propune și îndeamnă să gătim românește și să descriem tradițiile și
obicieiurile noastre, a fost găzduită în luna ianuarie de
Laura in minunata sa căsuța: http://casutalaurei.ro/tema-lunii-afumaturi/.
Cum v-am obișnuit aduc un articol cu tradițiile și obiceiurile lunii lui Gerar. Un an cât mai bun!
1 Gerar[1]
„Cum începe
Noul An, aşa va decurge întregul an”[2].
Pe masa de
Anul Nou, trebuie să fie prezente 12 feluri diferite de mâncare, acestea reprezentând
cele 12 luni ale anului, în niciun caz carne de pasăre, astfel îţi va zbura
norocul, ci în special o plăcintă cu brânză şi răvaşe.
În această
zi de sărbătoare se colindă cu Pluguşorul, Sorcova, Capra, Vergelul sau
Vasilca, în funcţie de zone, urându-se, în general, un an bun şi îmbelşugat.
2 Gerar
„Cine începe anul având
masa încărcată va avea un an îmbelşugat.“
În scrierile lui Simion Florea Marian aflăm despre
„Vergel”, obicei care începe în ziua Anului Nou şi „ţine două-trei zile şi tot
atâtea nopţi”[3],
cu triplu rol, pe de o parte, profeţirea norocului pentru anul început, urmat
de o petrecere organizată de cei care serbau „Vergelul” şi de încuscrire sau
înrudire.
„Vergelul” de profeţire a norocului era buciumat de cu
seară, dându-se de ştire celor care doreau să fie prezenţi la casa unei gazde:
feciori, fete mari, bărbaţi, neveste, băieţi, copile, moşnegi şi babe.
3 Gerar
În ajunul
Anului Nou se rupe o crenguţă de măr şi se pune într-un vas cu apă rece, se
aşează la fereastră, pe dinăuntru, se ţine până la Bobotează; iar dacă
înfloreşte până atunci, e semn ca va fi o primăvară bună, iar dacă nu
înfloreşte, va fi vreme rea.[4]
Colinda Pluguşorului,
vorbind despre aratul pământului cu plugul cu doisperzece boi, despre semănatul,
aratul, seceratul şi măcinatul grâului, şi despre alte activităţi, e însoţită în
mod natural de buhai, ce imită mugetul boilor şi neapărat de un clopot sau
talangă.
4 Gerar
Vasilca
Demult,
când ţiganii erau sclavi, mergeau de Anul Nou la boieri, în colindat cu
Vasilca, ca românii cu Pluguşorul. Boierii tăiau porcii de Crăciun şi dăruiau
capetele sclavilor, aceştia le împodobeau şi mergeau în seara Sf. Vasile pe la
domnii lor în colindat, să primească ceva bani şi bucate.
5 Gerar
În lumea
satului, în perioada dintre Crăciun şi Bobotează, femeile nu au voie să lucreze
(spele, coase, toarce, etc.), ca să-şi umple timpul, obişnuiesc să afle cum va
fi vremea în anul care urmează, astfel se iau 12 foi de ceapă egale, se aşează
la rând, fiecare reprezentând o lună a anului, se presară cu sare, aceeaşi cantitate
pe fiecare, se lasă până a doua zi. Foile în care s-a format multă apă,
dovedesc că lunile respective vor fi ploioase, iar cele fără apă vor fi luni
secetoase. Acest ritual se numeşte calendarul de ceapă.[5]
6 Gerar
„Dacă în
ziua de Bobotează va bătea crivăţul, va fi rod la bucate.”[6]
Boboteaza
reprezintă ziua purificării prin apă şi foc. În această zi, oamenii aduc
agheasmă şi toarnă din ea în fiecare fântână ce le iese în cale, pentru a
stimula recolta şi a alunga spiritele rele. Odinioară, oamenii aprideau focuri
şi afumau oamenii, animalele, curţile şi grădinile din gospodării pentru
alungarea duhurilor rele şi atragerea norocului şi belşugului.[7]
7 Gerar
În unele zone
din Moldova, Muntenia şi Transilvania, în ziua Botezului Domnului, când se
sfinţesc apele curgătoare, românii au obiceiul de a se scufunda în apele
îngheţate, ca să se ferească de boală pe tot parcursul anului.
8 Gerar
„Iarna tot
sperie vara, dar se topeşte afară“[8].
Luna
ianuarie este luna gerurilor, frigului şi a negurei, dacă este moale, gerurile
vor fi neapărat în februarie.[9]
9 Gerar
Calendarul
tradiţional al românului de rând este reprezentat printr-un copac cu
doisprezece ramuri, în fiecare ramură câte patru cuiburi şi în fiecare cuib
câte şapte ouă, în fiecare ou câte douăzeci şi patru de pui[10].
10 Gerar
„O vorbă
bună poate ţine de cald cât trei luni de iarnă”.
O altă cimilitură referitoare la împărţirea anului: anul
este ca un „copaci cu douăsprezece stâlpări, în toată stâlparea patru crengi,
în toată creanga un cuib, în tot cuibul şapte ouă, în tot oul douăzeci şi patru
de gălbenuşuri”[11].
11 Gerar
„Râsul este
soarele ce alungă iarna de pe chipul oamenilor”.
„Lunea
trebuie început orice lucru de ispravă”, de asemenea toată lumea, trebuie să se
bucure în această zi, pentru a fi vesel toată săptămâna, şi în mod special nu trebuie
să se dea bani din casă în ziua de luni, deoarece vada toată săptămâna bani, ci
mai bine să fie plătit, căci atunci va primi de pretutindeni.[12]
12 Gerar
Conform tradiţiilor
străvechi, se spune ca lunea nu se îngroapă morţii, deoarce „lunând-o din capul
săptămânei, e rău de moarte pentru cei rămaşi în viaţă”[13].
În schimb,
cel ce începe să postească din această zi, îi va merge mult mai bine în toate
privinţele.
13 Gerar
În ziua de
marţi, bărbatul nu e bine să semene porumbul îm pământ, fiindcă e zi de
primejdie şi grăuntele nu va încolţi niciodată.
Femeile
niciodată nu vor începe un lucru nou în aceasta zi, precum a urzi, a porni
pânza, a croi o camaşă, mai pe scurt, niciun proiect nou, deoarece toate vor
merge pe dos. De aici şi proverbul, „Toate pe dos şi nunta marţea”, adică aşa
cum nu se potrivesc lucrurile pe dos, aşa nici nunta marţea.
14 Gerar
Ţăranii
spun că, dacă au dat miezul iernii la spate, au pus mâna pe primăvară. Astfel,
de Sânpietrul Lupilor sau Sânpietrul de iarnă e interzis să se arunce cenuşa
din vatră, deoarece, odată găsiţi, cărbunii aprinşi de către lupi le va stimula
acestora fecunditatea. Totodată, în această zi femeile spălau rufele cu apă
clocotită, ca să opărească astfel gura lupului.[14]
15 Gerar
Pe
teritoriul vechii Dacii, protocreş-tinismul l-a investit pe Sfântul Petru cu
însemnele de păstor al lupilor. Astfel, în miezul iernii este contopit cu „Nedeea
Lupilor”, în mijlocul nopţii Sf. Petru le dă dezlegare lupilor să se hrănească
cu ce animale doresc.[15]
16 Gerar
Calendarul
agrar consemnează câteva zile de sacralitate în această perioadă, şi anume „Cricovii
de iarnă”, între
16-18 ianuarie. În aceste zile se fac ofrande, împărţindu-se colaci, pâine cu zahăr şi turte calde, pentru ca animalele şi oamenii din gospodării să fie feriţi de ciumă şi invaliditate.
16-18 ianuarie. În aceste zile se fac ofrande, împărţindu-se colaci, pâine cu zahăr şi turte calde, pentru ca animalele şi oamenii din gospodării să fie feriţi de ciumă şi invaliditate.
17 Gerar
În vechime,
majoritatea ţăranilor nu ştiau carte, iar ca să ţină minte sărbătorile mărunte
de peste an, le uneau sub semnul uneia singure, când urmau una după alta,
astfel „Cricovii de Iarnă” sărbătoresc pe Sf. Petru de Iarnă, Sf. Antonie, Sf.
Atanasie şi Sf. Chiril.[16]
18 Gerar
”Este sărbătoarea Sfinților Atanasie și Chiril,
Arhiepiscopii Alexandriei, cunoscută și drept „Atanasia Ciumelor” sau „Tănase
de ciumă”. Se respectă cu sfințenie pentru că oamenii cred că protejează
împotriva ciumei, a infirmităților, amețelilor și loviturilor de tot felul.
19 Gerar
Dacă în
această perioadă va fi zăpadă foarte multă, dar fără viscol şi vânt, atunci
peste an recolta de porumb şi grâu va fi bună, dar, dacă iarna va fi călduroasă
sau cu viscol, va fi o vară friguroasă, fără roade[18].
20 Gerar
Cine vrea să aibă livezi roditoare, să nu sufere de
friguri, de pagube și de primejdii trebuie să țină sărbătoarea Sfântului
Eftimie cel Mare, pe 20 ale lunii. Bărbații trebuie să-i respecte ziua, ca să
fie sănătoși.”[19]
21 Gerar
„Viitorul
unui an depinde de primăvară; viitorul unei zile, de ora 5 dimineaţă.”[20]
22
Gerar
„Dacă vrei să
prosperi un an, atunci cultivă cereale. Dacă vrei să prosperi zece ani,
plantează copaci. Dacă vrei să prosperi timp de o viaţă, creşte oameni”[21].
23
Gerar
„Un cuvânt
pornit din inimă ţine cald trei ierni”[22].
24 Gerar
”Cocoşului care cântă înainte de vreme i se taie capul”.[23]
25 Gerar
Din această zi încep ”Filipii de Iarnă,
Teclele sau Trisfețitele. Cine ține sărbătorile va fi apărat de boli și de
lupi, va fi ferit de arsuri, de friguri și de pagube. Nu se lucrează, nu se
coase, nu se tricotează și se sărbătorește mai ales de către femeile care au
avortat, pentru iertarea păcatelor. E bine să se dea de pomană o lumânare
aprinsă, pentru a avea o viață luminoasă.”[24]
26 Gerar
„Broaştele
încă-s vestitoare de frig, omăt şi răceală, dacă ies şi cântă înainte de
Alexii; iar dacă ies la timpul cuvenit, adecă după ce trec Alexiile şi după ce
se încălzeşte cumsecade, apoi atunci:
Să n-ai
frică
De nemică”[25].
27 Gerar
”Sfântul Ioan Gură de Aur este știut și
ca apărătorul și părtinitorul celor necăjiți. Așadar, de ziua lui, nu se fac
treburi casnice, căci e risc de înec, arsuri, moarte violentă, infirmitate. Se
crede că femeile care respectă tradiţia sunt iertate pentru păcatele de a
renunța la sarcină. Este protectorul celor care comunică prin harul vorbirii,
al oratorilor, al comunicatorilor, al tuturor celor care transmit mesaje
verbale.”[26]
28 Gerar
Dacă peste
iarnă pomii vor fi plini de „chidie”, vor fi „mănoşi” peste vară.
29 Gerar
Iarna se îndulcesc perele acre.[27]
30 Gerar
”Sfinţii Trei Ierarhi sau Trisfetitele; se spune
că la Trisfetite se schimbă vremea; tradiția cere să ţinem această zi, fiindcă
altfel soţul/soaţa poate muri, se mai ţine pentru fericirea fetelor şi pentru a
nu orbi.”[28]
31 Gerar
”Filipii de iarnă, ultima dintre cele trei zile ale lupului,
consacrata patronului ei, Filip Şchiopul. În această zi, superstiţia spune că
trebuie ascunsă sarea, să nu ia cineva din ea, căci e rău de lupi şi de pagubă.
Jumătate de zi nu se lucrează, pentru sporul casei.”[29]
[1] Ianuarie, în acesată lună sunt cele mai mari
geruri.
[2] Julia
Maria Cristea, Timp şi sărbătoare la români, Carpathia Press, Bucureşti, 2006
[3] Calendarul popular al românilor
[4] Ion
Pop Reteganul, cel mai mare folclorist al Ardealului
[5] Julia
Maria Cristea, Timp şi sărbătoare la români, Carpathia Press, Bucureşti, 2006
[6] I. N. Constantinescu, Superstiţii din Ciulniţa, Ialomiţa
[7] Calendarul popular al românilor
[8] Proverb românesc
[9] Calendarul pentru Bucureşti, 1841
[10] Simeon Florea Marian,
Sărbătorile la români. Studiu etnografic, Editura Fundaţiei
Culturale Române, Bucureşti, 1994
[11] Simeon Florea Marian, Sărbătorile la români. Studiu
etnografic, Editura Fundaţiei Culturale
Române, Bucureşti, 1994
[12] Simeon Florea Marian, Sărbătorile la români. Studiu
etnografic, Editura Fundaţiei Culturale
Române, Bucureşti, 1994
[13] Simeon Florea Marian, Sărbătorile la români. Studiu
etnografic, Editura Fundaţiei Culturale
Române, Bucureşti, 1994
[14] Calendarul
popular al românilor
[15] Calendarul
popular al românilor
[16] Calendarul
popular al românilor
[18] Simeon Florea Marian, Sărbătorile la români.Studiu etnografic, Editura Fundaţiei, Culturale
Române, Bucureşti, 1994
[20] Proverb
românesc
[21] Proverb
românesc
[22] Proverb
românesc
[23] http://www.proverb.ro/
[25] Simeon Florea Marian, Sărbătorile la români. Studiu
etnografic, Editura Fundaţiei Culturale
Române, Bucureşti, 1994
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu