LUNA LUI UNDREA
Provocarea
minunată @Traditie si gastronomie romaneasca inițiată de
Gina Bradea, mai bine zis:http://pofta-buna.com/traditie-si-gastronomie-romaneasca-2/ ce
ne propune și îndeamnă să gătim românește și să descriem tradițiile și
obicieiurile noastre, a fost găzduită în luna decembrie de Carmen Manu și
blog-ul ei minunat blog: http://carmen-lacarmeninbucatarie.blogspot.ro/2016/01/parada-lunii-decembrie-cozonacul.html?spref=fb
1 Undrea[1]
Dacă ninge în această zi, va fi iarnă grea.
Tradiţia
spune că, dacă în această zi copiii sunt puşi la învăţătură de către părinţi,
aceştia vor fi deştepţi tot anul.
2 Undrea
3 Undrea
4 Undrea
În cele
trei zilele ale Bubatului, femeile din zona Vâlcea pregătesc câte trei turte de
pâine care se ung cu miere sau zahăr topit şi se dau de pomană copiilor,
împreună cu „făsui, boabe de fasole nefierte, şi un fuior de cânepă.
Când se dă
întâia turtiţă, se zice:
– Să fie
bubatului ălui mare: să fie bun ca pâinea şi dulce ca mierea!
La a doua
turtiţă se zice:
– Să fie
bubatului ălui mijlociu: să fie bun ca pâinea şi dulce ca mierea!
Iar la a
treia se încheie:
– Să fie
bubatului ălui mic: să fie bun ca pâinea şi dulce ca mierea!”[4]
5 Undrea
În noaptea
aceasta, Sf. Niculae vine pe furiş şi pune în ghetele curăţate de la uşă
dulciuri, fructe sau uneori chiar o nuieluşă, dacă nu a fost cuminte copilul în
anul care s-a scurs.
Se spune că
Episcopul Nicolae îi lovea cu nuieluşa peste mâini pe cei care se abăteau de la
dreapta credinţă.
6 Undrea
În această
zi se încheie ciclul sărbă-torilor dedicate lupilor, iar din cauza faptului că
vremea începe să se degradeze, strigoii şi forţele malefice se retrag, lăsând
să între în drepturi cetele de colindători.
Sân-Nicoară
sau Sf. Nicolae este văzut de către ţărani ca un sfânt bătrân, ca şi anul care
se apropie de sfârşit, dar totodată şi ca protectorul copiilor, orfanilor,
văduvelor, corăbierilor şi soldaţilor, fiind generos, bun şi aducător de noroc
şi bogaţie.[5]
Se spune că
atunci când Sf. Nicolae îşi scutură barba, va ninge negreşit.
7 Undrea
În aceste
zile se naşte simbolic Ţurca sau Capra, care petrece cu ceata de feciori şi
moare de Bobotează, pentru a renaşte împreună cu anul calendaristic.
Fetele din
Ardeal prepară plăcinte, iar seara la ora 9
fix feciorii năvălesc peste ele şi se porneşte o mare petrecere.
8 Undrea
Tobele,
care se aud în satele româneşti, în aceste zile, vestesc intrarea într-o
perioadă sacră, de refacere a timpului pur. Din cauza îmbătrânirii anului, se poate
crea haos şi atunci colindătorii sunt cei ma potriviţi pentru restabilirea
ordinii, purificând spaţiul şi reînnoind vremea.
9 Undrea
Sâmnichioara
este o sărbătoare mai mare şi mai grea decât cea a Sf. Nicolae. În această zi,
cine lucrează aduce boală şi necaz în casă. Femeile dau colaci de pomană,
pregătiţi cu câteva zile înainte, pentru ca să fie feriţi de boli copiii lor. Ziua
se măreşte foarte mult, fiind ziua solstiţiului de iarnă pe stil vechi.
10 Undrea
În această
zi se celebrează Mina Ermog, se pun într-un vas cu apă câte trei ramuri de
vişin, prun şi zarzăr. Dacă îmbobocesc până la Anul Nou, familia va avea noroc
în anul care va veni.
11 Undrea
Morarii
sunt în aceste zile foarte vigilenţi, ţin ziua prin nelucru şi rugăciune,
deoarece se spune că dracii se ascund prin mori din cauza gerului.
Din ziua
„Anei Zacetania” începe să se mărească ziua cu „cât sare cucoşul din prag!”[6]
12 Undrea
În această
zi se celebrează Sf. Spiridon, cel care fereşte oamenii de boli primejdioase.
Se spune că în această zi, respectând sărbătoarea, bolnavii se vor vindeca, iar
cei săraci se vor îmbogăţi.
Cizmarii
celebrează în mod special această sărbătoare, rugându-se să fie ploaie şi
noroi, pentru a avea de lucru în anul care vine. Sf. Spiridon este protecorul
cizmariilor, pielarilor, fiind inventatorul sulii.
13 Undrea
Colindătorii,
strânşi în cete după vârstă şi rudenie, încep să se pregătească încă din seara
Sf. Niculae pentru ceremo-niile ce vor urma în această perioadă. Colindele sunt
urări vocale, cu caracter festiv, de prevedere a viitorului şi asigurare a
norocului. De obicei, colin-dătorii trec pragul caselor seara sau noaptea, în
timpul magic.
14 Undrea
Descolindatul
are efectul contrar al colindatului. În acest caz colindătorii smulg porţiile,
mânjesc porţile cu păcură, strică acoperişul sau alungă vitele şi păsările din
curte, incantând versuri comice:
„Câte cuie
sunt pe casă,
Atâţia
păduchi în casă
Şi atâţia
şoareci pe masă!”
Sau
„Colindă,
colindă,
Bagă iapa-n
tindă,
O leagă de
grindă,
Îi dă fân
să roadă
Şi-o pupă
sub coadă!”[7]
15 Undrea
În
Muntenia, cea mai cumplită formulă de descolindat este:
„Trăsni-v-ar
Dumnezeu pe toţi din casă
Amin!
Şi casa să
v-o trosnească
Amin!
În foc să
se topească
Amin!
Holdele în
câmp să nu vă mai crească
Amin!
Oile şi
vacile să se stârpească
Amin!
Şi nimic să
nu vă mai sporească
Amin!”[8]
Formula
magică Amin!, o rostesc corul colindătorilor, blestemul fiind strigat de către
vătaful cetei.
16 Undrea
Ceata de
colindători sau ceata junilor, se adună de Sf. Nicolae, când se stabileşte
gazda, se alege vătaful, crâşmarul, colcerul, tăciunarul şi restul personajelor
implicate în acest ritual magic, transmiţându-se regulile după care se vor
desfăşura actvităţile din această perioadă.
17 Undrea
Ceata de
feciori aşează doi brazi falnici la poarta gazdei, pentru a marca locul cel mai
important din acest moment până la Sântion. Ceata junilor, trebuie să tocmească
muzicanţii însoţitori, asigurând o stare de veselie, euforie şi eleganţă până
după Bobotează. Junii pornesc la colindat noaptea pe uliţele satului, acesta
fiind un moment sacru, prielinic unui parcurs magic. Colindătorii se aşează în
cerc, în jurul mesei cu darurile ritualice, şi, cu braţele petrecute după
umeri, îl colindă pe cel mai tânăr din casă, rostindu-i numele în textul
colindei.
18 Undrea
Colindele
românilor sunt nenumărate, fiind adevărate provocări pentru etnologi şi
folclorişti.
Se colindă
pentru gazdă, succes în carieră, bunăstare în familie, succes la fete sau la băieţi,
înţelegere în căsnicie, succes la vânătoare, de haz sau necaz şi multe altele.
19 Undrea
Naşterea
Mântuitorului, prin satele româneşti, se prevesteşte prin colinde cu texte
ciudate, despre un leu sau cerb, cântate de cetele de feciori, unii acoperiţi
cu măşti, alţii purtând elemente simoblice, ce şi-au pierdut semnificaţia odată
cu trecerea anilor.
20 Undrea
În această
zi românii celebrează „Ignatul porcilor”
sau „Înătoarea”. Sacrificiul sângeros al tăierii porcilor, este un rit funerar
de incinerare. Pârlitul porcului, spălatul şi acoperitul lui, folosirea scării
drept targă funerară, semnele făcute pe frunte, ceafă, spate, prepararea unor
alimente în mod ceremonial şi pomana porcului, sunt reminescenţele unor datini străvechi, de a sacrifica porcii
primăvara, în perioada semănatului, sărbătoarea fiind mutat de la echinocţiul
de primăvară la solstiţiul de iarnă.
21 Undrea
Tradiţia
spune că, la tăierea porcului, nu trebuie să asiste niciun om căruia îi este
milă de animalul sacrificat, astfel carnea nu va mai fi bună. Antropologul
Antoaneta Olteanu spune că, în ziua de Ignat, se vor sacrifica doar porci
negri, iar din sângele lor, amestecat cu făină, se obţine un leac tămăduitor.
Copiii cărora li se va face un semn pe frunte cu sângele animalului sacrificat,
vor fi sănătoşi şi feriţi de deochi anul care va urma.
22 Undrea
Când se
aduce porcul în casă, după ce a fost tăiat, este bine să intre cu râtul
înainte, ca să fie cu noroc. Sângele scurs se pune într-o strachină cu mei, se
lasă la uscat şi se macină. E apoi folosit pentru a afuma copiii de guturai sau
spaimă. Se spune că e bine să te ungi pe frunte cu sânge, ca să fii ferit de
boli tot anul. Femeile însărcinate respectă acest obicei, de teamă să nu aibă
probleme cu sarcina.
23 Undrea
În preajma
Crăciunului se plămădesc colaci în formă de degete întinse, unse cu gălbenuş,
pentru a fi la fel de frumoşi ca degetele Crăciunesei. Firimiturile se dau la
păsări, vite, iar în copaia în care s-a framântat aluatul se pune fân pentru
a-l da vitelor, ca să fie ferite de boli pe parcursul anului.
24 Undrea
În noaptea
aceasta se pune un trunchi de brad în sobă şi se arde, simbolizând moartea, dar
şi renaşterea, focul având puterea de a curma viaţa, dar şi puterea să renască
din cenuşă.
Se spune că
era un cioban, Crăciun, cu turme nenumărate, care, furios pe soţia lui fiindcă
a îngăduit să o găzduiască pe Maica Domnului şi a ajutat-o să-l nască pe Isus,
i-a tăiat mâinile.
Maica
Domnului i-a pus mâinile la loc Crăciunesei, transformându-le în aur curat. Atunci
Crăciun, de bucurie, a aprins un foc uriaş în ogradă, a început să joace şi a
împărţit tuturor daruri.
25 Undrea
În nordul
Olteniei, în Banat şi Ardeal colindătorii se numesc Piţărei. Ei sunt împărţiţi
în cete sub conducerea vătafului, umblând din casă în casă „poftiind ziua lui
Ajun cu adausul: «că-i mai bună a lui Crăciun».
Piţăreii pot umbla slobozi prin casele
oamenilor căci, după credinţa poporului, ei sunt purtători de noroc şi
fericire. De cum intră în vreo casă, e datina ca piţereii să scormone focul din
vatră cu beţele ce le au în mâini şi care se numesc colinde”.[9]
26 Undrea
Specific
tuturor popoarelor creştine este colindul cu Steaua, care aminteşte de naşterea
lui Isus Hristos, de steaua care i-a călăuzit pe cei trei magi spre Bethleem.
Cele mai întâlinte colinde sunt: „Steaua sus răsare”, „O, ce veste minunată”, „Astăzi s-a născut Hristos!”
27 Undrea
În unele
zone din România, în această perioadă se merge cu „Irozii” („Craii” sau „Vicleimul”),
o piesă de teatru popular, intrepretată de copii. Perso-najele principale,
Irod, cei trei magi, (Melchiro, Baltazar şi Gaspar), un cioban, un prunc şi un
soldat roman, transmit semnificaţiile naşterii lui Isus, în toate etapele sale.
28 Undrea
În
calendarul popular această zi reprezintă „Îngroparea Crăciunului”, divinitatea
moare şi renaşte, refăcând echilibrul lumii, revigorând timpul şi fertilizând
pământul.
29 Undrea
Cetele de
fecior îngropă Crăciunul, intonând următoarele versuri:
„Măi
Crăciune, măi bătrâne,
Astăzi
te-ngropăm pe tine.
Haideţi
toţi, cu mic cu mare,
Să ducem
Crăciunu-n vale
şi să-l
băgăm în produc,
Pe el să
punem butuc.
O,
Crăciune, o, bătrâne,
Du-te de la
noi cu bine;
Meri pe Apa
Sâmbetii
şi-napoi nu
mai veni,
c-a veni
altul Crăciun
şi-a fi ca
tine mai bun.”[10]
30 Undrea
În aceste
zile porţile se ţin deschise pentru a intra norocul în casă.
Bătrânii
pun pe cuptor 5-6 boabe de porumb, grâu, ovăz şi orz, aşează pe fiecare câte un
cărbune încins, considerând că cea mai bună recoltă în anul care va urma o vor
da boabele care fac cea mai multă cenuşă.
31 Undrea
În zona
Buzăului, fetele nemăritate mătură gunoiul din casă cu mâinile la spate, îl
presară în pragul casei, se aşează cu picioarele pe el şi ascultă din ce parte
latră câinii, pentru a afla din ce direcţie le vor veni peţitorii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu